Puntea nazală este partea superioară unde osul nazal și cartilajul nazal se unesc și reprezintă un element determinant în profilul feței. Este importantă din punct de vedere estetic și funcțional; curbura, rectitudinea sau proeminența dorsului nazal se observă în această regiune. Problemele structurale pot necesita intervenție chirurgicală.
Depresiunea punții nazale poate apărea din factori genetici, traumatisme sau după intervenții chirurgicale anterioare. Poate duce la deteriorarea aspectului estetic și la probleme de respirație. În astfel de situații, zona este susținută cu o grefă de cartilaj pentru a recrea conturul.
Formarea unei cocoașe la nivelul punții nazale este o deformare frecvent întâlnită genetic. Nasul cu cocoașă afectează aspectul profilului și, de obicei, este îndreptat prin rinoplastie. Este necesară modelarea atentă a țesutului cartilaginos și osos.
Umplerea punții nazale este o procedură estetică non-chirurgicală. Cu substanțe de umplere pe bază de acid hialuronic, neregularitățile de pe dorsul nazal sunt corectate temporar. Această procedură este o metodă minim invazivă, preferată în special de persoanele care caută o alternativă la chirurgie.
| Lucruri pe care trebuie să le știți | Informație |
| Definiție | Puntea nazală este structura care formează partea superioară a dorsului nasului și este adesea numită și cocoașa nazală. Este modelată de oasele nazale și cartilajele laterale superioare. |
| Structură anatomică | Puntea nazală este alcătuită din oasele nazale și cartilajele laterale superioare. Este situată între ochi și se întinde de la partea superioară a nasului până la vârful nasului. |
| Funcția | Asigură echilibru estetic structurii feței și constituie structura de suport de bază a nasului. De asemenea, are un rol în direcționarea trecerii aerului. |
| Importanța estetică | Înălțimea, lățimea și curbura punții nazale joacă un rol important în estetica nasului. O punte nazală dreaptă, fără cocoașă și proporționată este, de obicei, preferată din punct de vedere estetic. |
| Deformări frecvente | Cocoașa nazală (hump), depresiunea dorsului nazal (saddle nose), asimetria și deviațiile sunt probleme estetice frecvente ale punții nazale. |
| Factori congenitali | Structura genetică este factorul principal în formarea punții nazale. Asemănările familiale sunt frecvente. |
| Modificări dobândite | Traumatismele, fracturile, intervențiile chirurgicale nazale anterioare și unele boli (de exemplu, granulomatoza cu poliangeită Wegener) pot afecta puntea nazală. |
| Metode de tratament | Deformările punții nazale pot fi corectate prin rinoplastie chirurgicală. În cazurile ușoare, fillerele pot oferi o soluție temporară. |
| Intervenții de rinoplastie | Se pot utiliza reducerea cocoașei prin pilirea osului nazal (hump reduction), plasarea de grefe, osteotomia și tehnici de remodelare. |
| Aspecte de care trebuie ținut cont | Îndepărtarea excesivă a punții nazale poate duce la un aspect nenatural. Ar trebui urmărit un profil natural, proporțional cu fața. |
Ce este puntea nazală și care este importanța ei în aspectul feței?
Zona pe care o numim puntea nazală este acea creastă evidentă care începe dintre sprâncene și se întinde până la vârful nasului. Deși pare o singură bucată de os, în realitate are o structură uimitor de complexă. Partea superioară este formată din oase rigide, iar partea inferioară din cartilaje mai flexibile. Punctul în care se unesc aceste două materiale diferite este cea mai strategică zonă a nasului.
Importanța acestei regiuni în aspectul feței este mult mai mare decât pare. Atunci când creierul uman privește fața unei persoane, în câteva secunde face o „cartografiere” și stabilește percepția frumuseții în funcție de aceste proporții. Deoarece puntea nazală se află pe linia mediană a feței, influențează percepția dacă ochii sunt mai depărtați sau mai apropiați, conturul pomeților și chiar lățimea frunții. O structură cu cocoașă poate face expresia mai dură și mai dominantă, în timp ce o curbură prea concavă poate face fața să pară mai scurtă și mai copilăroasă.
Componentele de bază care formează puntea nazală sunt:
- Oasele nazale
- Cartilajele laterale superioare
- Pericondrul
- Periostul
- Țesut conjunctiv subcutanat
- Pielea nasului
Fiecare dintre aceste straturi necesită mult respect și finețe în timpul intervenției. Pentru că nu este suficient să corectezi doar osul; pielea de deasupra trebuie să se așeze perfect pe noua structură.
Cum se îmbină aspectul estetic cu funcția respiratorie la nivelul punții nazale?
Cea mai mare îngrijorare a pacienților noștri este de obicei: „Dacă îmi fac nasul mai frumos, mi se va strica respirația?” Aceasta a devenit o teamă justificată din cauza intervențiilor greșite din trecut. Însă în medicina modernă estetica și funcția sunt inseparabile.
Puntea nazală nu este doar un element vizibil din exterior; în interior, ea reprezintă tavanul căii aeriene. Dacă cobori prea mult tavanul unei încăperi, nu mai rămâne senzația de spațiu. La fel, dacă puntea nazală este îngustată excesiv sau coborâtă prea mult din motive estetice, poate colaba „valva nazală”, cea mai îngustă și critică zonă prin care trece aerul. În acest caz, din exterior nasul poate arăta elegant, dar pacientul poate fi nevoit să doarmă cu gura deschisă toată viața.
În abordarea noastră actuală, prioritatea este întotdeauna protejarea căii aeriene și, dacă este posibil, chiar lărgirea ei. Intervențiile asupra punții nazale sunt planificate astfel încât să ușureze fluxul de aer. Dacă există o problemă funcțională, aceasta este obligatoriu corectată în timpul ajustării estetice.
Semnele care pot indica o problemă de respirație sunt:
- Sforăit
- Uscăciunea gurii dimineața
- Oboseală rapidă la efort
- Senzație permanentă de nas înfundat
- Scăderea simțului mirosului
- Crize frecvente de sinuzită
Cum este evaluată puntea nazală în analizele preoperatorii?
Ca medici, când pacientul stă în fața noastră, nu ne uităm doar la nas. Ne concentrăm pe ansamblu, adică pe profil. Noi numim asta „Profiloplastie”. Pentru că nasul este într-un echilibru cu bărbia și fruntea. Uneori pacientul vine cu plângerea „nasul meu este foarte mare”, însă când analizăm vedem că, de fapt, bărbia este prea retrasă. Pentru că bărbia este în spate, nasul poate părea că iese în față printr-o iluzie optică. Într-o astfel de situație, micșorarea doar a nasului poate duce la o expresie slabă, pe care o numim „față de pasăre”.
De aceea, înainte de operație facem măsurători milimetrice cu instrumente digitale. Facem fotografii și pregătim simulări. Aceste simulări nu sunt pentru a vă vinde o perfecțiune imaginară, ci pentru a arăta limitele anatomice și potențialul feței dumneavoastră.
Parametrii luați în considerare în analiza preoperatorie sunt:
- Înclinarea frunții
- Adâncimea rădăcinii nasului
- Proiecția vârfului nasului
- Unghiul nazolabial
- Poziția vârfului bărbiei
- Grosimea pielii
- Rezistența cartilajului
La femei și la bărbați aceste proporții sunt complet diferite. De exemplu, la femei o punte nazală ușor curbată și un vârf ușor ridicat adaugă o notă feminină; la bărbați, un dors mai drept și mai puternic și un unghi al vârfului mai vertical păstrează expresia masculină. A face același nas tuturor înseamnă a șterge caracterul persoanei.
De ce apărea problema „Acoperiș deschis” la puntea nazală în metodele vechi?
Ani la rând, în tehnicile tradiționale de rinoplastie, logica era destul de simplă: „Dacă există exces, taie.” Mai ales la nasurile cu cocoașă, chirurgii pileau sau îndepărtau os și cartilaj pentru a elimina protuberanța de pe dors. Aceasta seamănă cu a tăia cu fierăstrăul vârful acoperișului unei case.
Imaginați-vă o prismă triunghiulară. Ce se întâmplă dacă îi tăiați vârful? Vârful se aplatizează și partea de sus rămâne deschisă. În literatura medicală acest lucru se numește „Open Roof Deformity”, adică „Deformitate cu acoperiș deschis”. Când „acoperișul” format de oasele nazale este tăiat, dorsul se aplatizează și se lărgește. Pentru a închide această deschidere, chirurgii trebuiau să fractureze oasele pereților laterali ai nasului și să le apropie. Această metodă de „rupe și închide” putea duce în timpul vindecării la neregularități, asperități palpabile și uneori la îngustarea căii aeriene.
Dezavantajele metodei tradiționale de rezecție sunt:
- Risc de neregularități ale dorsului nazal
- Alterarea reflexiilor luminii
- Risc de îngustare a funcției respiratorii
- Edem prelungit
- Creșterea nevoii de revizie secundară
Cum păstrează rinoplastia de prezervare structura naturală a punții nazale?
Cea mai mare revoluție din ultimii ani în medicină este „Rinoplastia de prezervare” sau, cu denumirea internațională, „Preservation Rhinoplasty”, construită pe filosofia de a păstra în loc de a distruge. Această tehnică funcționează cu o logică exact opusă metodei tradiționale despre care am vorbit.
Filosofia este: de ce să deteriorăm pielea naturală, netedă și țesutul conjunctiv de pe dorsul nasului? În loc să tăiem acoperișul pentru a corecta un nas cu cocoașă, de ce să nu coborâm acoperișul ca un întreg?
Vă puteți imagina acest lucru ca pe un sistem de lift. Dacă o clădire este prea înaltă, în loc să demolăm etajul superior, imaginați-vă că îndepărtăm controlat pământ din fundație și coborâm clădirea întreagă cu un etaj, păstrând-o intactă. Exact asta facem cu tehnicile „Let-Down” sau „Push-Down”. Nu tăiem cocoașa; îndepărtăm benzi de os și cartilaj din partea inferioară, adică din bază. Apoi apăsăm puntea nazală în jos ca un tot, fără a afecta pielea, pericondrul și legăturile naturale.
Avantajele acestei metode sunt enorme. În primul rând, nu apare problema „acoperișului deschis” deoarece acoperișul nu a fost niciodată deschis. Se păstrează netezimea naturală a dorsului. În al doilea rând și cel mai important, calea aeriană nu colabează deoarece zona-cheie a anatomiei nazale nu este afectată.
Tehnicile rinoplastiei de prezervare sunt:
- Tehnica Push Down
- Tehnica Let Down
- Tehnica Mix Down
- Metode de prezervare septală
Datorită acestor tehnici, pacienții noștri se recuperează mult mai repede după operație, vânătăile și umflăturile sunt minime și, cel mai important, au un dors nazal cu aspect natural.
Cum se corectează o punte nazală deprimată sau „Nasul în șa”?
Singura problemă a punții nazale nu este cocoașa. Uneori întâlnim situația opusă, adică deprimarea dorsului. Privit din profil, partea mijlocie a nasului este prăbușită spre interior, iar vârful pare să rămână „în aer”. Deoarece această imagine seamănă cu o șa folosită la călărie, în medicină se numește „Deformitate de nas în șa”.
Această situație apare de obicei în urma traumatismelor, sporturilor de contact precum boxul sau ca rezultat al unor operații nazale anterioare nereușite. Când suportul cartilaginos din interiorul nasului se resoarbe sau este îndepărtat dintr-un motiv oarecare, „acoperișul” nu mai poate fi susținut și se prăbușește. Nu este doar o problemă estetică; când acoperișul se prăbușește, se închide și calea aeriană.
Corectarea nasului în șa este un proces de „reconstrucție” mult mai complex decât corectarea nasului cu cocoașă. Trebuie să înlocuim țesutul lipsă. Preluând cartilaj dintr-o altă parte a corpului, de obicei din coastă sau din ureche, trebuie să ridicăm și să întărim din nou dorsul nazal.
Cauzele nasului în șa sunt:
- Traumatisme severe
- Intervenții anterioare nereușite
- Anumite infecții
- Consum de cocaină
- Boli autoimune
Ce este metoda „Turkish Delight” în corecția punții nazale?
În tratamentul deprimărilor precum nasul în șa sau în camuflarea micilor neregularități ale dorsului nazal, folosim o tehnică foarte specială și demnă de mândrie. Cunoscută în literatura medicală sub numele de „Turkish Delight”, această tehnică a fost dezvoltată de chirurgi turci renumiți la nivel mondial.
În trecut, umpleam dorsul nazal prin plasarea cartilajelor sub formă de bloc. Însă blocurile de cartilaj se pot curba în timp sau pot deveni vizibile sub piele. În metoda Turkish Delight, cartilajul prelevat din corpul pacientului (ureche sau coastă) este mărunțit foarte fin, aproape ca o carne tocată. Aceste fragmente de cartilaj sunt învelite într-un înveliș special (cu structură de celuloză), compatibil cu organismul și resorbabil în timp. Rezultă o structură moale, modelabilă, în formă de cârnat, plină cu cartilaj.
Când o plasăm pe dorsul nazal, putem, ca chirurgi, să îi dăm forma dorită cu mâna. La fel ca plastilina, umple perfect toate micile adâncituri și proeminențe ale dorsului nazal. Învelișul se resoarbe în timp, însă fragmentele de cartilaj viu se sudează între ele și rămân acolo, formând un dors permanent, uniform și neted.
Avantajele metodei Turkish Delight sunt:
- Modelabilitate excelentă
- Senzație naturală la atingere
- Risc scăzut de infecție
- Probabilitate redusă de alunecare sau deplasare
- Nu devine vizibil sub piele
Sunt sigure fillerele pentru estetica non-chirurgicală a punții nazale?
Pentru pacienții care se tem de chirurgie sau au nevoie doar de mici retușuri, „Rinoplastia non-chirurgicală” sau „Rinoplastia cu filler” este o opțiune populară. În această procedură folosim fillere cu acid hialuronic pentru a umple depresiunile punții nazale, a camufla cocoașa și a ridica ușor vârful nasului.
Cel mai mare avantaj este că se poate face în cabinet în 15–20 de minute, iar rezultatul se vede imediat. Nu există timp de recuperare. Totuși, trebuie să fac un avertisment foarte important. Deși rinoplastia cu filler poate părea o simplă injecție, în realitate este una dintre cele mai riscante proceduri cu filler la nivelul feței. Puntea nazală și zona din jur sunt în vecinătatea vaselor care duc către ochi. Dacă este realizată de mâini nepricepute, poate duce la probleme serioase de circulație.
Noi aplicăm protocoale de siguranță foarte stricte când facem această procedură. În timpul injectării fillerului, exercităm presiune laterală cu degetele pentru a proteja fluxul sanguin către vase. Această procedură trebuie efectuată numai de medici specialiști cu stăpânire completă a anatomiei.
Situațiile care pot fi corectate cu filler includ:
- Cocoașe ușoare
- Depresiunile mici ale dorsului nazal
- Asimetrii ușoare
- Ajustarea adâncimii rădăcinii nasului
- Mici neregularități rămase după operație
Sunt eficiente metodele cu fire de suspensie asupra punții nazale?
O altă metodă despre care se vorbește des în ultima vreme este liftingul cu fire. În această procedură, fire speciale introduse sub piele ridică vârful nasului în sus. Este o intervenție scurtă realizată sub anestezie locală.
Sincer vorbind, metoda cu fire nu schimbă structura osoasă a punții nazale. Dacă aveți o cocoașă, firele nu o vor elimina. Însă, când ridicați vârful nasului, ca o iluzie optică, dorsul poate părea mai drept. Această metodă poate fi o alternativă temporară pentru pacienții care nu doresc să se intervină asupra osului, se plâng doar de vârful căzut și caută o schimbare minimă.
Limitările metodei cu fire includ:
- Durată scurtă de persistență
- Incapacitatea de a modifica structura osoasă
- Posibilitatea ca firele să se slăbească în timp
- Nu este potrivită pentru fiecare tip de nas
Cum este procesul de vindecare al punții nazale după operație?
Procesul de vindecare variază în funcție de tipul intervenției efectuate asupra punții nazale. În tehnicile tradiționale cu osteotomii, consolidarea oaselor și scăderea edemului pot dura mai mult, în timp ce în tehnicile de rinoplastie de prezervare această perioadă este mult mai scurtă.
În prima săptămână, pe nas există o atelă (gips sau formă termoplastică). Această atelă asigură menținerea formei pe care am dat-o. Când atela este îndepărtată, la prima vedere nasul poate părea puțin umflat, ceea ce este perfect normal. Scăderea completă a edemului de la nivelul punții nazale și așezarea pielii pot dura între 6 luni și 1 an, în funcție de tipul pielii. La pacienții cu piele groasă, această durată poate fi puțin mai mare.
În acest proces, trebuie acordată atenție la:
- Evitarea purtării ochelarilor
- Protejarea nasului de lovituri
- Protejarea de lumina soarelui
- Efectuarea masajelor recomandate de medic
- Limitarea consumului de sare
Care este cea mai corectă foaie de parcurs pentru o punte nazală sănătoasă și estetică?
Gestionarea punții nazale, după cum se vede, nu este o procedură standard cu o singură formulă. Fiecare față este unică, precum o amprentă. Grosimea osului, flexibilitatea cartilajului, structura pielii, proporțiile feței și capacitatea de respirație… toate trebuie analizate.
Ca medic, filosofia mea de bază este principiul „mai întâi să nu faci rău, apoi să faci ce este mai bine”. În loc să distrugem acoperișul nasului și să încercăm să îl reconstruim, tehnicile de „rinoplastie de prezervare” care modelează păstrând ceea ce există sunt standardul de aur astăzi. Dacă există o deprimare severă, metodele reconstructive cu propriile țesuturi sunt cel mai sigur refugiu.
Nu uitați: cea mai bună rinoplastie este cea în care nu se observă că ați fost operat, nasul nu pare „adăugat” pe față și puteți umple plămânii cu oxigen în mod liber. Să începeți acest proces nu spunând doar „micșorați-mi nasul”, ci „să planificăm nasul cel mai potrivit, funcțional și natural pentru fața mea” vă va duce la cel mai fericit final.
Întrebări frecvente
Din ce motive apar de obicei deprimările punții nazale?
Deprimarea punții nazale se poate dezvolta ca urmare a traumatismelor, a intervențiilor nazale anterioare, a chirurgiei deviației de sept sau a bolilor autoimune care duc la pierderea cartilajului. Această situație poate provoca probleme atât estetice, cât și funcționale.
Poate deviația punții nazale să ducă la probleme de respirație?
Da, dacă deviația punții nazale este însoțită de îngustarea structurilor interne ale nasului sau de deviația septului, poate restricționa fluxul de aer și poate îngreuna respirația pe nas. Este o problemă respiratorie frecvent întâlnită.
Cum sunt eliminate preocupările estetice la persoanele cu o punte nazală proeminentă?
O punte nazală proeminentă poate fi pilită sau îndulcită prin rinoplastie. În cazurile mai ușoare, fillerele dermice pot echilibra temporar profilul nazal și pot oferi un aspect mai blând.
Cât timp durează fillerul la nivelul punții nazale?
Fillerele cu acid hialuronic aplicate la nivelul punții nazale oferă, de obicei, o durată de 12 până la 18 luni. Această durată poate varia în funcție de produsul utilizat și de viteza metabolismului persoanei.
Ce proceduri estetice sunt recomandate pentru persoanele cu o punte nazală joasă?
În cazul unei punți nazale joase, dorsul poate fi ridicat cu filler sau se poate obține o soluție permanentă chirurgical prin adăugarea unei grefe de cartilaj. Această abordare este aplicată frecvent în special la persoanele de origine asiatică.
Cum este perioada de recuperare după operația punții nazale?
În primele săptămâni după operație pot apărea umflături și vânătăi. În general, se observă o ameliorare semnificativă în 1–2 săptămâni, însă forma finală a punții nazale poate dura 6–12 luni.
Poate o proeminență osoasă la nivelul punții nazale să provoace durere?
Proeminența osoasă este evaluată, de cele mai multe ori, ca o problemă estetică. Totuși, dacă s-a dezvoltat după un traumatism sau dacă este legată de sinusuri, poate provoca sensibilitate și uneori durere.
Cum influențează o punte nazală lată proporțiile feței?
O punte nazală lată poate crea un accent puternic în centrul feței, făcând ca celelalte trăsături faciale să pară mai mici. Acest lucru poate afecta negativ simetria și proporțiile estetice ale feței.
Problemele punții nazale afectează funcția vizuală?
Problemele punții nazale nu afectează direct funcția vizuală. Însă, dacă deformări severe sau traumatisme afectează structurile osoase din jurul ochiului, pot apărea probleme indirecte.
De la ce vârstă se poate efectua corecția punții nazale?
Procedurile estetice sau funcționale pentru puntea nazală se efectuează, de obicei, după finalizarea dezvoltării nasului, în general după vârsta de 17–18 ani. La vârste mai mici, intervenția chirurgicală este evaluată doar în situații speciale.
